Ceramica din Africa

In mare parte, ceramica africana este modelata fara ajutorul rotii de olar, prin tehnici aparent simple, dar care necesita o experienta de multi ani pentru a putea fi insusite. De la prepararea lutului pana la procesul de ardere, totul este facut cu multa truda, de catre familii de olari care duc mai departe o traditie milenara. Cea mai mare parte a ceramicii africane este de natura utilitara, insa elementele de decor sunt nelipsite, iar formele, organice prin faptul ca sunt facute manual, sunt elegante si placute. Un element important il reprezinta arderea la temperatura joasa, care nu cred sa depaseasca 800 grade Celsius. Vasele sunt puse pe pamant, asezate cat mai compact, iar peste ele sunt puse diverse materiale lemnoase, gasite in apropiere, de la mici ramuri uscate pana la paie. Pentru a nu arde prea repede, olarii pun apoi ramuri verzi sau arunca apa peste foc pentru a-i reduce intensitatea. Pentru majoritatea ceramistilor din vest, vasele arse la o temperatura joasa reprezinta un defect, deoarece smalturile si ceramica sunt in general cu atat mai frumoase, mai rezistente, mai calitative cu cat temperatura se apropie mai mult de temperatura de vitrifiere a lutului. Insa, in special aceasta ceramica nesmaltuita arsa la temperaturi joase este potrivita pentru a fi pusa direct in flacara, calitate esentiala a vaselor utilitare africane.

Am studiat putin despre vasele de lut care pot fi puse direct la flacara deoarece mai multi oameni sunt interesati de astfel de vase. Daca vasele sunt smaltuite, este extrem de greu de obtinut o astfel de formula de lut (care in general este arsa undeva la 1300 grade Celsius) si de smalt, sunt necesare multe ingrediente si multe teste pentru a obtine ceva satisfacator. Insa vasele nesmaltuite, arse la temperaturi joase, au aceasta calitate si pot fi intalnite si la noi in Romania, de asemenea in vasele de gatit marocane (tagine), in general in toata ceramica din Africa.

   Un film foarte bine documentat despre ceramica africana ma lasa cu putine lucruri de spus in plus, astfel incat va las sa va delectati cu acest exceptional documentar intocmit de Profesorul de Istorie a Artelor Christophor D. Roy, de la Universitatea din Iowa, S.U.A., care a avut bunavointa de a-mi permite sa public filmul pe blog, fiind incantat de oricine si-ar arata interesul in arta africana.

Udu
Udu este originar din Nigeria. Este un instrument muzical creat de femeile din poporul Igbo, care locuiesc in partea estica a tarii. Initial era folosit doar de catre femei pentru diverse ceremonii, insa acum este un instrument african extrem de popular folosit in biserici crestine, grupuri de muzica pop, jazz etc. 

In traditia poporului Igbo, barbatii nu au voie sa faca vase ceramice, fiind considerat un subiect tabu. Se crede ca barbatii care incearca sa faca astfel de vase vor deveni impotenti. Lutul folosit pentru a face aceste udu este colectat de catre femei din locuri secrete, sacre, unde prezenta unui barbat ar fi considerata o grava incalcare. Aici, femeile se roaga si aduc ofrande zeitatii feminine a olaritului.
Cand un olar ajunge sa stapaneasca mestesugul, i se confera un grad inalt simbolizat de legarea unei sfori facute din fibre naturale, care este purtata la glezna olarului pentru tot restul vietii. Un geniu olar ar ajunge probabil sa poarte sfori la ambele glezne. 
In limba Igbo, udu inseamna vas de lut. Se cred ca udu a evoluat dintr-un vas de carat apa. Exista si udu pentru pastrat grane si alte alimente. De asemenea poate fi intalnit pe ramurile unor copaci inalti. Satenii le pun acolo pentru a colecta miere. Albinele colonizeaza un vas udu si produc miere, care este mai apoi colectata de localnici si impartita cu membrii comunitatii. In comunitatea Igbo, vase mari udu sunt puse la umbra si actioneaza ca frigidere, pentru a mentine apa rece.
Am luat legatura cu un mare artist care canta la acest instrument de peste 30 ani, Eugene Skeef. El a fost bucuros sa-mi furnizeze un mic clip video pentru a-l pune pe blog, clip care arata modul in care acest instrument sacru este facut. Muzica de pe fundal este o melodie de a lui. Sper ca va va face placere.

Desi am facut mai mult vase ridicate la roata, studiind ceramica africana am inceput sa-mi doresc sa parcurg metodele traditionale, care au o vibratie speciala si ofera o intelegere mult mai vasta a mestesugului. De asemenea, cred ca aceasta incursiune in minunata lume a ceramicii africane m-a facut sa apreciez mult mai mult cultura africana, atat de ritmata, de datatoare de bucurie, apropiata de natura si de spiritul universal al omului.  

Cuptor de ceramica pe gaz

Sunt din ce in ce mai multe persoane interesate de a practica olaritul la nivel de hobby si nu numai, insa nu stiu de unde sa inceapa. Sigur ca un curs de olarit ajuta foarte mult si permite o intelegere mai buna a mestesugului, a uneltelor necesare si costurilor aferente. Workshop-urile pe care le tin in Bucuresti precum si cursurile de la atelierul meu din Iasi sunt locurile unde putem vorbi pe indelete, lamuri diverse aspecte, lucra la roata sau folosi diverse tehnici de modelaj.  Pentru a merge apoi mai departe in practica olaritului sunt necesare in principal 2 lucruri: roata si cuptorul. Rotile se pot cumpara de la magazine specializate, de la noi din tara sau din alte tari (e putin mai ieftin din afara), sau se pot confectiona (cazul rotilor mecanice actionate de picior). Cuptoarele - la fel, insa ele sunt foarte scumpe, in special cele electrice. Cei mai multi au indoieli legate de practica mestesugului si se intreaba daca se merita sa dea atat de multi bani, nestiind daca se vor tine de olarit, vor avea timpul sau spatiul necesar etc.

O solutie foarte buna pentru inceput si nu numai este un cuptor improvizat care foloseste ca si combustibil gazul. Multi se sperie cand aud GAZ, insa, credeti-ma, nu e nimic de speriat. Oricine poate sa-si construiasca un astfel de cuptor si oricine poate sa foloseasca o butelie cu gaz. Am sa incerc sa explic cat mai clar toti pasii pentru a va construi un astfel de cuptor. Daca aveti nelamuriri, nu ezitati sa-mi scrieti sau sa ma sunati, mi-ar face placere sa stiu ca sunteti interesati sa construiti un cuptor si luati olaritul in serios. E un mestesug foarte placut care va da satisfactie, va relaxeaza si in timp poate sa devina o sursa de venit.

De ce aveti nevoie:
1. Un butoi mare de metal. De obicei aceste butoaie sunt pentru ulei industrial si le gasiti goale pe la diverse firme, cred totusi ca la tara (in afara orasului) aveti sanse mai mari sa dati peste unul.
2. Saltea de fibre ceramice. Este asemanatoare la consistenta cu vata de sticla bazaltica. 
3. Adeziv special pentru salteaua de fibre ceramice.
4. Caramizi de samota.
5. Placi si suporturi refractare. Ele devin rafturile pe care asezam ceramica in cuptor. 
6. Butelie si arzator. Gazul propan sau GPL este mult mai bun decat gazul butan pe care il gasiti in mod normal in buteliile de la benzinarii. Nu ingheata iarna si are putere calorica mai mare. La comanda, Petrom-ul de exemplu are butelii speciale incarcate cu GPL. 
7. Elemente prefabricate de cos din caramida rosie (sau semi-samota).
8. Conuri de temperatura.

Butoiul se taie la aprox. o treime de partea superioara, aceasta devenind capacul. Apoi se aplica adezivul pe peretii butoiului (dupa ce butoiul a fost bine curatat in interior) si se aplica salteaua de fibre ceramice. Aceasta se taie cu cutter-ul la dimensiunile necesare. In partea de jos se fac cele doua gauri (vezi poza), printr-o gaura intra arzatorul in cuptor si printr-o gaura iese flacara afara, prin elementele de cos.

In afara de aceste 2 gauri eu am mai facut o gaura, lateral, langa gaura pentru arzator, pentru a permite oxigenului sa intre in cuptor.
Putin mai sus, la nivelul raftului al doilea, am mai facut o gaura mica unde introduc o sonda pentru masurarea temperaturii. In lipsa acestui termomentru digital (care costa vreo 1.000 lei), se introduc in cuptor conuri de temperatura. Gaura la acest nivel se face putin mai mare, astfel incat sa ne putem uita din cand in cand in cuptor pentru a vedea conul. In momentul in care conul de temperatura s-a indoit inseamna ca am atins temperatura necesara si putem inchide butelia de gaz.
Nu e chiar atat de greu pe cat poate parea, daca va faceti un astfel de cuptor si faceti o prima ardere o sa intelegeti exact despre ce este vorba. 
Sunt mai multe variante de cuptor folosind acest butoi. In el se poate arde ceramica folosind tehnica raku, se poate face prima ardere (biscuirea) sau se pot arde vase smaltuite. Eu am ajuns la aceasta varianta care functioneaza perfect pentru mine dupa ce am incercat mai multe variante, mai multe tipuri de arzatoare, am facut multe gauri in butoi etc. Ceea ce este important este ca temperatura sa fie cat mai egala in cuptor, la unele variante aveam diferenta de temperatura de pana la 100 de grade in partea de sus a cuptorului fata de partea de jos. Acum am o diferenta de maxim 10 grade, ating temperatura de 1000 de grade in mai putin de 3 ore si o butelie de gaz imi ajunge pentru 5-6 arderi.
Spor la treaba!

Cateva surse pentru materiale refractare: Interceram, Refrarom