O noua calatorie

Nu stiu ce m-a atras atat de mult spre olarit. Nu am pe nimeni in familie care sa fi avut tangenta cu lutul, nu sunt legat de nici o scoala romaneasca de olarit, nu urmez un anume arhetip. As putea spune, fara falsa modestie, ca nu am un talent anume, nu am urmat o scoala de arta si sunt departe de a intelege forma, atat cea exterioara cat si cea interioara. Olaritul a fost si este pentru mine o joaca a unui copil inocent care ma apropie de pamant, de natura, de mine insumi. Mai mult decat olaritul iubesc puritatea, autenticitatea si sinceritatea, calitati manifestate sau nemanifestate in fiecare mestesug, arta sau om. Mai mult decat acestea pretuiesc adevarul, iar acesta este scopul real al calatoriei mele.
In aceasta perioada, atelierul de olarit pe care l-am incropit in Bucuresti va fi inchis, iar calatoria mea spre adevar va capata o noua forma. In drumul meu spre radacinile olaritului am avut privilegiul sa intalnesc oameni frumosi carora le multumesc pentru prietenia lor si sper ca am reusit sa inspir si sa aprind flacara cautarii in cei interesati de nobilul mestesug. Pentru acei sinceri cautatori sunt mereu disponibil pentru a impartasi din putinul pe care am reusit sa-l dobandesc in ale olaritului, chiar daca in aceasta perioada nu voi mai primi ucenici tocmai pentru a-mi putea continua eu ucenicia.
Mestesugul ramane mereu aproape de mine si-l voi practica in continuare la locuinta mea din dulcele targ al Iasului, in atmosfera tihnita de acasa. Framantatul lutului, sunetul rotii si al lutului ce aluneca printre degete, focul ce purifica si desavarseste forma sunt elemente de contemplatie si meditatie care imi umple inima de bucurie. Mai mult decat atat, oportunitatea de a oferi din vasele mele prietenilor mei si celor ce apreciaza vibratia mainilor mele reprezinta o si mai mare binecuvantare, iar bucuria lor mi se intoarce insutit.

Mihai Sturza, Bucuresti