Thursday 15 December 2011

Olari japonezi de exceptie (2)

Shoji Hamada (1894 - 1978)
Hamada Shoji s-a nascut in Misonokuchi, Japonia, in 1894. El a fost, fara indoiala, olarul cel mai influent al secolului XX. De-a lungul unei vieti dedicate ceramicii a obtinut recunoasterea internationala si lucrarile sale au fost colectate de catre multe din marile muzee ale lumii. 
Hamada a fost unic in faptul ca influenta sa imensa a fost resimtita nu numai in Japonia sa natala, in special in Mashiko, ci si in Occident. In Marea Britanie si SUA stilul si filozofia sa a devenit legendara si el a ajuns sa fie vazut ca olarul arhetipal oriental. In 1955 i s-a acordat titlul de "Living National Treasure".

La fel ca prietenul său Kanjiro, el a condus multe experimente cu diverse tipuri de glazuri, dezvoltând un stil aparte. Tipul lui de decorare a vaselor este unul abstract născut din spontaneitatea momentului. Așa cum o să puteți observa și din clipurile video, olarii japonezi nu au dat o mare importanta centrarii perfecte a lutului pe roata considerand ca, din contra, micile imperfectiuni pot adauga caracter si personalitate vaselor. Unii olari lasa intentionat astfel de neregularitati, considerand un vas perfect centrat drept "mult prea rigid".

Urmariti acest clip cu Hamada Shoji. Roata este traditionala actionata de un bat, lutul este pus in cantitate mare pe roata iar apoi se centreaza cantitatile necesare din intreaga cantitate (metoda "throwing off the hump" - din movila), metoda care salveaza mult timp atunci cand trebuie facute mai multe vase mici. Tipul de unelte, in special cele care definesc forma din interior, sunt folosite atat la boluri cat si la vaze. Prin fasonare, atunci cand lutul s-a mai intarit (de obicei a doua zi), se poate interveni asupra formei exterioare, insa interiorul nu mai poate fi imbunatatit, iata de ce aceste unelte sunt foarte practice, comprimand si definind forma interioara.


Glazuri si tipuri de lut


Varietatea de culori, texturi, nuante, profunzimea glazurilor este atinsa gratie catorva factori:

Tipul de lut pe care majoritatea olarilor japonezi il folosesc este de tip "stoneware". Aceasta formula de lut contine in amestec pe langa lutul in stare naturala ( denumit "earthenware" si folosit cu preponderenta in olaritul romanesc) si feltspat, cuart, praf de samota, bentonita sau alte ingrediente care permit lutului sa fie ars la temperaturi de pana la 1300 grade Celsius, la fel ca portelanul, conferindu-i calitati speciale. Trebuie stiut faptul ca nu atat glazura, cat formula de lut folosita este cea care asigura vaselor impermeabilitate, de aceea putem observa ca o vaza traditionala romaneasca, dupa cateva zile de folosinta, lasa apa prin porii lutului chiar daca este smaltuita. In mod similar, un vas "stoneware" chiar nesmaltuit va tine apa o perioada mult mai indelungata. 

Tipul de ardere este in atmosfera "reducatoare". Oxigenul din interiorul cuptorului este in cantitati insuficiente, ceea ce face ca focul sa foloseasca oxigenul prins in diverse legaturi chimice din formula de glazura iar aspectul final al vasului sa "sufere" transformari unice, sub actiunea "mistica" a focului.

La temperatura inalta, tipurile de glazura sunt infinit mai multe decat la arderea vaselor din lut "earthenware", care au loc undeva in jurul a 1000 grade Celsius. Glazuri pe baza de sare, cenusa de la diverse tipuri de lemn sau pe baza de minereuri precum dolomitul nu sunt posibile la aceste temperaturi.

Tehnici japoneze traditionale

Va las sa va delectati cu aceste clipuri minunate care au reusit sa captureze spiritul olaritului japonez. Imi cer scuze pentru cei care nu inteleg limba engleza, desi imaginile spun totul. O zi minunata tuturor!