Olari japonezi de exceptie (1)

Vasele de lut exista de mii de ani. Ele indica nivelul de cultura al civilizatiilor apuse si prezente. Sunt precum povestile pline de mister, reveland din bogatia creativitatii umane si a dorintei lor de desavarsire. 
In Japonia, olaritul nu este tratat ca un mestesug, ci ca o arta prin care artistul atinge culmi ale subtilitatii, ale frumosului. Ceea ce i-a atras pe multi artisti japonezi spre olarit este imbinarea dintre estetic si functional. Daca o statuie de marmura o poti doar admira, un vas de lut bine mestesugit te uimeste prin calitatea estetica si de asemenea este folosit in viata de zi cu zi, fie pentru mancat, pentru ceremonia ceaiului, ikebana sau simple decoratiuni. Pe un vas de lut se pot scrie intregi povestiri, se pot picta scene istorice sau din natura, se pot sugera stari launtrice sau pot impresiona prin simplitate. Acest material umil, lutul, care exista pretutindeni in jurul nostru, ne ofera atat de mult fara sa isi asume nimic. Apa il formeaza, aerul il patrunde, focul il purifica si il transforma in mod miraculos in opera de arta, prin mainile inspirate de catre Divin ale omului.
Industrialismul a jucat un rol negativ in perpetuarea si dezvoltarea olaritului ca arta si ca mestesug, iata de ce in Japonia o mana de artisti de exceptie si-au dedicat viata acestui mestesug, avand un rol important in Miscarea Mingei de Arta Traditionala.

Kanjiro Kawai  (1890 - 1966)

Ajungand sa fie cunoscut ca "Poetul focului", Kanjiro si-a inceput cariera studiind glazurile stravechi si tehnicile de olarit ale artistilor chinezi. Doar pentru a obtine culoarea si efectul dorit a condus mai mult de 10.000 de experimente cu diferite tipuri de glazuri.
Fiecare vas de lut al sau este unic, aratandu-ne cate o latura a naturii sale. Multe dintre ele sunt asimetrice.

A fost nu numai un olar, dar si un sculptor, poet, filozof si expert in caligrafie. Pe cat era de talentat si dedicat, pe atat era de umil, refuzand toate titlurile oficiale acordate, printre care si cel de Living National Treasure. Toata munca sa a ramas nesemnata, spunand  "Munca mea insasi este cea mai buna semnatura".

"Cand devi atat de absorbit in munca ta incat frumusetea curge in mod natural, atunci munca ta devine opera de arta", a scris el intr-un eseu intitulat "We do not work alone" (Nu lucram singuri). Apoi a continuat: "Tot ceea ce este, nu este.Totul este, si in acelasi timp nimic nu este. Eu insumi sunt cel mai gol pe dinauntru"

M-am uitat atent la munca lui si aceasta nu inceteze sa ma fascineze, relevandu-mi noi si noi subtilitati neobservate initial. Un aspect important in olarit este studiul formei si al compozitiei, specifice Scolii de Arte. Personal, imi place sa ma asez la roata si sa las lutul sa imi reveleze forma, insa multe din formele lui Kanjiro Kawai nu sunt facute la roata si arata studiul sau intens asupra formei. Pentru a deveni un maestru este important intai sa cunosti forma si tehnica ca apoi, "golit pe dinauntru", sa lasi creativitatea sa se manifeste fara a depune vreun efort. Iata cateva din studiile lui:

Imi doresc ca pamantul nostru care ne este mama sa nasca cat mai multi astfel de artisti, care sa ofere neconditionat din bogatia lor incununata de umilinta, precum pomul fructifer care, atunci cand isi ofera roadele din abundenta, se apleaca.

Iubitori ai olaritului, astept intalnirea cu voi. O zi minunata tuturor!